Pentru cei, care cred că există Dumnezeu trebuie sa-şi pună întrebarea:
În ce relaţie sunt eu cu El? De fapt, cum ne-ar ajuta convingerea că Dumnezeu există, iar lumea aceasta a fost creată de El, dacă nu am ajunge la o relaţie vie cu Creatorul nostru? Ar fi ca şi cum un Dumnezeu străin, necunoscut, ne-a creat şi apoi, ne-a lăsat în voia forţelor naturii sau a noastră. Din punctul acesta de vedere, Cuvântul lui Dumnezeu urmăreşte mai mult decât să ne vorbească despre geneză şi ne invită să intrăm într-o legătură de dragoste cu Creatorul.
Având puse bazele în ce priveşte concepţia despre lume şi viaţă şi relaţia pe care o stabilim cu Dumnezeu, următorul pas se referă la „Rolul credinţei în cunoaşterea lui Dumnezeu şi în relaţia personală cu El.” Noi Îl cunoaştem pe Dumnezeu nu prin vedere, ci prin credinţă. Toată viaţa trăim prin credinţă. Am început prin a-i crede pe părinţii mei, apoi ceea ce îmi spuneau alţi oameni şi mai târziu, ceea ce îmi spuneau profesorii. Astfel, ne-am format întreaga noastră concepţie despre lume şi viaţă prin credinţă.
Domnul Isus a murit pentru păcatele noastre. Dar de ce a făcut-o? Numai ca să ne spele şi să ne lase acolo, în mocirlă?
De îndată ce am înţeles planul lui Dumnezeu, atât în forma lui principală, cât şi secundară, trebuie să trecem la îmbrăcarea cu „omul cel nou” sau sfinţirea vieţii. „Ce înseamnă aceasta? Natura esenţială a lui Dumnezeu este adevărul. Însă Dumnezeu este Adevărul, pentru că El este Adevărul, în El existând simţul deplin şi absolut de dreptate. În absolut toate lucrurile, Dumnezeu este drept. Adevărul din El produce dreptate şi sfinţenie care cuprind la modul absolut tot ce este perfecţiune, mai precis sfinţenia este egală perfecţiunii. În Noul Testament, de multe ori, în loc de „sfinţenie” găsim „desăvârşire”. „Voi să fiţi desăvârşiţi, aşa cum Tatăl vostru este desăvârşit”, spunea Domnul Isus.”
Ce trebuie făcut însă, pentru a intra în relaţie cu Creatorul, pentru că am vorbit până acum despre Planul său?
Cunoaştem că Dumnezeu Tatăl i-a trimis pe fiul Său să moară ca jertfă pentru păcatele noastre, împlinind astfel legea din Vechiul Testament prin care se aducea ca jertfă un animal pentru iertarea păcatelor. Este voia Lui Dumnezeu. El este Sfânt şi în El nu există păcat.
Din acest motiv El nu poate suporta păcatul. Păcatul a intrat în lume odată cu actul de neascultare al lui Adam şi al Evei, iar ca preţ al păcatului Dumnezeu a stabilit să fi moartea.
Nu putem trăi în păcat şi să credem că avem o relaţie cu Creatorul nostru.
Dumnezeu a lăsat Cuvîntul Său pentru a ne învăţa şi a ne corecta greşelile. Toată Biblia este inspirată de Dumnezeu:
"Toată Scriptura este inspirată de Dumnezeu şi (ne) este utilă: ea poate să înveţe, să reproşeze greşelile, să corecteze şi să instruiască în dreptate;"
2 Timotei 3. 16 Trebuie să conştientizăm faptul că neascultarea poruncilor Lui Dumnezeu înseamnă păcat şi ca urmare aduce după sine deteriorarea relaţiilor cu Dumnezeu.
"Şi după ce neascultarea unui singur om i-a făcut păcătoşi pe toţi ceilalţi, ascultarea unui singur Om îi va face drepţi pe mulţi."
Romani 5:19 În acest context, de ce Dumnezeu nu are cu unele persoane o relaţie?
Răspunsul este simplu: pentru că suntem păcătoşi din fire încă de la naştere:
"Iată că sunt născut în nelegiuire, şi în păcat m-a zămislit mama mea."
Psalmul 51:5 "pentru că toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de gloria lui Dumnezeu."
Romani 3:23 Nu putem fi de la naştere într-o relaţie sfântă cu Dumnezeu din pricina naturii noastre păcătoase, ceea ce se poate observa de oricine.
Deasemenea nu putem fi într-o relaţie sfântă cu Dumnezeu dacă nu Îl primim în viaţa noastră pe Isus Hristos şi nu îl mărturisim ca Domn al vieţii noastre, în acest mod se obţine viaţa veşnică adică mântuirea:
"Dacă mărturiseşti deci cu gura ta pe Isus ca Domn şi dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morţi, vei fi mântuit.
Căci prin credinţa din inimă se capătă neprihănirea, şi prin mărturisirea cu gura se ajunge la mântuire"
Romani 10. 9-10 Observăm că apostolul Pavel în aceste versete evidenţiază faptul că prin mărturisirea cu gura
se ajunge la mântuire, deci nu este suficientă această condiţie, deoarece toate poruncile Lui Dumnezeu trebuie împlinite. În schimb prin credinţă şi mărturisire intri în relaţie cu Dumnezeu, însă o relaţie de durată presupune împlinirea tuturor prouncilor date de Dumnezeu în Cuvântul Său, fapt evidenţiat şi de Iacov în cartea sa din Sfânta Scriptură:
"Nu fiţi doar ascultători ai Cuvântului, înşelându-vă singuri; ci puneţi în practică învăţăturile lui."
Iacov 1:22 Mai departe, trebuie evidenţiată o greşeală, care se practică la unele confesiuni creştine, pentru că orice greşeală trebuie corectată, pentru a împlini Cuvântul Lui Dumnezeu aşa cum a fost El lăsat, pentru a avea o relaţie adevărată cu Dumnezeu.
Neclarităţile provin din interpretarea greşită a următoarelor versete:
"Iată că sunt născut în nelegiuire, şi în păcat m-a zămislit mama mea."
Psalmul 51:5 "pentru că toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de gloria lui Dumnezeu."
Romani 3:23 Sursa: Biblia ortodoxă Cel ce va crede şi seva boteza se va mântui; iar cel ce nu va crede se va osândi.
Marcu 16. 16 Iar această mântuire prin apă închipuia botezul, care vă mântuieşte astăzi şi pe voi, nu ca ştergere a necurăţiei trupului, ci ca deschiderea cugetului bun către Dumnezeu, prin învierea lui Iisus Hristos,
1 Petru 3. 21 Să analizăm puţin din punct de vedere gramatical cuvântul
sedin versetul:
Cel ce va crede şi seva boteza se va mântui; iar cel ce nu va crede se va osândi. din Biblia ortodoxă.
Conform wikipedia:
Ulei migdale dulci bio se = pronume reflexiv, adică are următoarea definiţie:
Pronumele reflexiv este partea de vorbire flexibilă care arată identitatea subiectului cu un obiect (subiectul face acţiunea şi o şi suportă, acţiunea se răsfrânge asupra subiectului)
Nu eu am scris această definiţie, ea este luată din cărţile de gramatică.
Deci ar trebui să înţeleg din versetul de mai sus că dacă vreau să fiu mântuit ar trebui SĂ MĂ botez.
Ori după cum ştim, în unele confesiuni creştine ne botează naşii. Pentru că în botezul infantil, voinţa noului născut nu are nici o importanţă în acest ritual la aceste confesiuni.
În acest context versetul:
Cel ce va crede şi se va boteza se va mântui; iar cel ce nu va crede se va osândi.
Este transformat în:
Cel ce va crede(părinte sau naş) şi VA BOTEZA (pe nou născut) va mântui(pe nou născut); iar cel ce nu va crede va osândi(pe nou născut).
Ceea ce înseamnă că nu se împlineşte porunca Domnului Isus Hristos care spune:
"Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh."
Matei 28. 19
Adică nou născutul în urma botezului, devine ucenic, asta înseamnă că poate predica Evanghelia şi altora, pentru că asta înseamnă să fii ucenic(să înveţi de la un învăţător, pentru a deveni şi tu unul la rîndul tău, şi să practici ceea ce te învaţă învăţătorul), ori aşa ceva la un nou născut este imposibil.
În concluzie, nu se respectă actul de voinţă explicat:
Cel ce va crede şi se va boteza se va mântui; iar cel ce nu va crede se va osândi.
Şi faptul că noi ne naştem în păcat, după cum am arătat mai sus, în versetul 5 din Psalmul 51 copiii nou născuţi neavând discernământ ei nu pot să creadă în Dumnezeu, condiţie esenţială, pentru a fi botezat după cum reiese din verset, nu încheie nici un legământ în apa botezului, pentru că nu pot mărturisi că au cugetul curat şi pentru că ar trebui să se boteze din proprie iniţiativă, acceptând pe Isus Hristos în inimile lor ceea ce este imposibil la o persoană fără discernământ.
Mai sunt şi alte porunci încălcate de aceste confesiuni, cum ar fi, unele practici păgâne precum cultul morţilor, sau încălcarea poruncii a doua din cele zece porunci:
"Să nu ai alţi dumnezei afară de mine. Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor care sunt sus în ceruri, sau jos pe pământ, sau în apele mai de jos decât pământul. Să nu te închini înaintea lor şi să nu le slujeşti."
EXodul 20. 4-5
Prin faptul că sunt îndemnaţi credincioşii să se roage la maica Domnului sau la alţi sfinţi, sau la moaştele lor, fiind consideraţi ca mijlocitori în rugăciune, pe când în Biblie scrie:
"Căci este un singur Dumnezeu şi este un singur mijlocitor între Dumnezeu şi oameni: Omul Isus Hristos"
1 Timotei 2. 5
Cercetaţi! O relaţie adevărată cu Dumnezeu constă în a cunoaşte adevărul şi a trăi în adevăr, deoarece, Domnul Isus Hristos a zis:
"Isus i-a zis: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine."
Ioan 14. 6
ŞI:
"Şi a zis Iudeilor, cari crezuseră în El: Dacă rămâneţi în cuvântul Meu,
sunteţi în adevăr ucenicii Mei; veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va face slobozi."
Ioan 8. 31
La ce libertate, se referă Domnul Isus Hristos?
Se referă în primul rând că miciuna duce în rătăcire spirituală şi fiind un păcat, ea robeşte pe cel ce crede în ea:
„Adevărat, adevărat vă spun”, le-a răspuns Isus, „că oricine trăieşte în păcat este rob al păcatului.
Ioan 8:34
Porunca a IX-a:
"Să nu mărturiseşti strâmb împotriva aproapelui tău."
Exodul 23. 2
Adică, să nu minţi atunci când cunoşti adevărul.
Vreau să închei cu următoarele versete, edificatoare:
"Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică."
Ioan 3:16
Vestea bună este că Dumnezeu te iubeşte. Dar tu îl iubeşti pe El?
Dacă răspunsul tău este DA, atunci cum Îi arăţi această dragoste?
Nu ai vrea să ai o relaţie ca între Tată şi fiu cu El? Căci este scris:
"Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu;"
Ioan 1:12
Dacă nu l-ai primit încă pe Isus Hristos în inima ta, atunci ar trebui să o faci, poţi avea mântuirea şi o relaţie cu Dumnezeu adevărată, sau poţi să rătăceşti în întuneric spiritual şi cel mai grav, să-ţi petreci eternitatea în focul cel veşnic.
Dacă eşti decis să-L primeşti pe Isus Hristos ca Domn şi mântuitor în viaţa ta, atunci roagă-te Lui Dumnezeu în acest mod:
"Doamne Isuse, ştiu că mă iubeşti, pentru că ai murit pentru mine pe cruce purtând păcatele mele. Îţi mulţumesc, Doamne, pentru că mi-ai descoperit starea mea pierdută şi păcătoasă. Mărturisesc că sunt un păcătos, mort în păcate şi nu mă pot mântui singur. Te primesc acum prin credinţă, cu bucurie, ca pe Mântuitorul meu personal şi-Ţi mulţumesc, Doamne, pentru Mântuirea ta veşnică. Amin"
Dacă ai făcut rugăciunea de mai sus, cu credinţă, atunci pasul următor ar fi să găseşti o biserică neoprotestantă, adică o biserică unde se practică botezul nou testamentar şi unde tradiţiile sunt înlocuite doar de Cuvântul pur al Lui Dumnezeu.
Dumnezeu să vă binecuvânteze!
